Ei, tramvai

Azi n-a fost o zi grozava pentru stiinta, ma intreb daca a fost o zi grozava pentru altceva, cum n-am facut nimic altceva(nu ca as fi facut stiinta) nu pot sa ma pronunt.
Am descoperit azi ca oamenii sunt cel mai fericiti cand nu fac nimic, sau cand se enerveaza...De exemplu daca un om promite ca o sa fie la ora x intr-un loc si nu vine...unii oameni se agita de parca ar fi lasati in fata altarului...Poftim? N-a venit? Da-l naibii, gasesti pe altcineva, ce rost are sa iti consumi energia nervoasa, care sa fim seriosi si asa e in cantitati limitate pe tampenii???
Ce am mai descoperit azi copii? Si in infinita mea bunatate am decis sa impartasesc cu voi? Ah, da!
Am descoperit acum cinci secunde ca nu am descoperit nimic nou, viata merge tot asa cum mergea si ieri, si probabil la fel va functiona si maine si de maine incolo.
Nu exista luminite la capatul tunelului, decat daca e un tren care vine in viteza, sau vreun avion, in caz ca va rataciti prin filmele de actiune.
Nu am chef de elefanti roz, maimute albastre si mai stiu eu ce, am chef de o zi ca in filmele proaste, adica o zi perfecta, dar absolut perfecta...Cand nu te impiedici cand mergi la servici, cand toata lumea te saluta, cand gasesti ceea ce cauti, cand ce atata vorbarie, cand toate merg ca pe roate.
Probabil dupa o zi ca aia mi-ar fi dor de tot ce merge prost...Sau mai rau, m-as satura de viata mea cum e acum, pentru ca sa fim seriosi nu e chiar atat de extraordinara.
Oamenii care spun ca viata e superba si absolut nimic nu reprezinta un motiv sa te gandesti ca viata e un gunoi si ca mai bine mori sunt niste prosti. Daca viata ar fi intr-adevar grozava am fi toti fericiti...Sau ma insel eu?
Daca aveti vreun raspuns sa imi spuneti si mie.
Mi-e lene sa mai citesc o data ce am scris, asa ca ma retrag din nou in anonimitate....si ma duc la culcare.

Blog...sa ne traiasca!

Bun, sa vedem...ce ar trebui sa aiba un blog...si cu siguranta al meu nu va avea? Multe, cam de toate, dar asta e. Se presupune ca ne punem gandurile pe ecran, prin urmare din tastatura mea va iesi un amestec de ganduri care probabil va fi suficient de clar pentru toti, astfel incat toate sperantele mele ca sunt o persoana complicata vor fi pe veci distruse.
Probabil scumpul meu blog va avea o viata prapastioasa, deja are un nume toxic.
Dar nah, numele sunt importante "au putere" sau era invers? Daca ii dai spui cuiva/unui lucru numele adevarat ai tu putere asupra lui? Ma rog, filmele sci-fi ne invata multe daca stim sa ne uitam cu atentie.
Am luat-o pe aratura se pare, dar nu am ce face, nu vreau sa vorbesc despre orezul pe care l-am mancat la pranz sau despre situatia politica din Romania, oricum nu se potriveau povestile cu coloana sonora pe care am ales-o pentru azi.
Azi ascultam dragi copiii "Waltzing Matilda", chiar as avea chef sa ma plimb cu bocceluta in bat si sa imi traiesc viata in pace si liniste prin munti si vai. Din pacate prea multele vile imi strica posibilitatea sihastriei...eh, daca emigrez in Australia o sa ma mut intr-o zona cat mai putin populata. Da, stiu, avem si noi zone din astea, dar vreau si eu ca o fosta pisica reincarnata sa stau la caldura si la soare.
Draga blogule, pana la urmatoarea intalnire iti spun adio, si promit solemn ca daca ma mai uit la "Vampire Diaries" o sa gasesc noi formule de tortura pentru tine, poate sa incep mereu cu "Dear Diary"...
P.S. Asta n-am inteles-o niciodata, de ce dear diary? In fond e un caiet....Eh, banuiesc ca nu tin atat la amintirile mele sa le vreau scrise pe o bucatica de hartie ieftina(sau scumpa, depinde de gusturi.) Mai bine imi las gandurile in vastul spatiu al internetului, unde vor trai pentru totdeauna...pana pica vreun server.
Adio.